Lentilele reprezintă componentele cele mai importante şi cele mai frecvent utilizate în construcţia aparatelor optice. Ele au rolul de a forma imagini cu caracteristici impuse privind natura, poziţia, mărimea, iluminarea, rezoluţia etc.

Lentila poate fi definită ca un sistem optic elementar (o piesă sau o componentă) care conţine doi dioptri, dintre care cel puţin unul este curb. Există o mare varietate de forme constructive, care asigură proprietăţi optice deosebite şi satisfac cerinţele unei game largi de aplicaţii. În principiu, orice combinaţie de forme (sferică, plană, asferică, cilindrică sau torică – ultimele două cazuri particulare de suprafeţe asferice) ale celor doi dioptri este posibilă. În practică nu se întâlnesc materializate toate aceste posibilităţi.

Lentilele se execută din materiale optice transparente (sticla optică, sticla organică, cristale naturale sau artificiale) şi lucrează pe baza fenomenului de refracţie.

Lentilele se pot clasifica după diverse criterii: forma dioptrilor, efect optic, domeniu spectral de lucru, destinaţie etc.Lentila este o piesă realizată dintr-un material transparent (sticlă, material plastic, etc.), cu două suprafețe opuse în general curbe, folosită singură sau împreună cu alte piese similare pentru a concentra sau diverge lumina și a forma imagini ale obiectelor. Lentilele se bazează pe fenomenul de refracție a luminii, adică schimbarea direcției de propagare a acesteia la trecerea dintr-un mediu transparent în altul.După efectul optic, lentilele sferice se pot clasifica în următoarele

categorii :
- lentile convergente (f’>0, d>t)
- lentile divergente (f’<0, d<t)
- lentile neutre (f’=∞).
Lentilele cu aceeaşi putere pot avea forme constructive diferite.
Astfel, există :
- lentile convergente - biconvexe
(pozitive)
- plan-convexe
- menisc convergent
- lentile divergente
- biconcave
(negative)
- plan-concave
- menisc divergent.Acestea sunt cele mai folosite in optica